( recenzie a unor articole stiintifice publicate in ultimii 6 ani)
Generalizand, filosoful Lucian Blaga spunea ca vesnicia s-a nascut la sat. Parte a acestui concept filosofic este si „gura lumii”. La sat se spune: „este betiv, cum si ta-su a fost” sau „e curva, cum si bunica-sa a fost”. Gura lumii stie cine esti, ce obiceiuri ai, cum te vei purta in societate, pentru ca stie cine ti-au fost parintii, bunicii, strabunicii...Dar pana unde trebuie cautat in arborele genealogic, pentru a gasi indicii, explicatii privind comportamentul uman?
De la gura lumii la cercetarea stiitifica nu este decat un pas! Un grup de cercetatori de la Universitatea Yale (a 11 universitate din lume in 2010-http://www.arwu.org/ARWU2010.jsp) studiaza originea evolutiei mintii umane prin compararea abilitatilor congnitive ale oamenilor cu cele ale maimutelor primate. In 2006 cercetatorii Keith Chen (economist) si Laurie Santos (psiholog) de la Yale (amandoi absolventi de Harvard – prima universitate din lume in 2010) au publicat o lucrare despre capacitatea unor maimute capucin (cebus apella) de a intelege cum functioneaza economia capitalista!
Maimutele capucin sunt de dimensiunea unui copil de un an si au un cerebel mic. Indivizii apartinand acestei specii de primate au doua teluri in viata: sa manance si sa faca sex ( ups! un prim „deja vu”). Experimentele efectuate au plecat de la dorinta lor, nelimitata, de a manca - capucinii fiind un fel de sac fara fund (deja vu). Cercetatorii le-au invatat sa-si cumpere mancarea! Initial s-au gandit sa dea fiecarei maimutei cate un dolar pentru ca sa vada ce face cu el! Nu au utilizat dolari, ci niste discuri argintii, de plastic, cu o gaura in mijloc, adica dolari gauriti (precum monedele daneze sau cele chinezesti). Au exersat cateva luni pana cand au reusit sa prosteasca maimutele. Le-au facut sa creada ca aceste zorzoane de plastic sunt valoroase si pot fi schimbate contra ospatului dintr-o zi, dar si pentru cel de a doua zi. Cercetatorii au dat apoi maimutoilor cate 12 monede gaurite si i-au lasat sa decida (ha-ha-ha!) cate dintre ele vor „cheltui” pentru achizitia a doua produse: jeleuri si struguri. Prin acest prim pas s-a urmarit evaluarea preferintelor fiecarui maimutoi, dar si capacitatea lor de a intelege notiunea de buget!
Ce a urmat este identic cu politica pe care supermachetul de cartier o practica! Cercetatorii au inceput sa se joace cu preturile. De exemplu au scazut pretul la jeleuri la jumatate si au analizat daca maimutele vor cumpara mai multe jeleuri si mai putini struguri. Maimutoii au aderat imediat la comportamentul specific uman, intr-o economiei de piata: daca pretul la un produs scade, atunci trebuie cumparat cat mai mult. Apoi cercetatorii i-au invatat maimutoii un joc de noroc (un fel de risca) pentru a vedea cum inteleg ei aceasta activitate. Ca fiind un potential de castig sau unul de pierdere? Maimutele au considerat jocul de risca un potential de castig (unde ramasesem cu numaratoarea la deja vu-uri?) , la fel cum fac si oamenii, o decizie considerata irationala. Studiind acest fenomen care se numeste aversiunea fata de pierdere (loss aversion), psihologul Daniel Kahneman a castigat in 2002 premiul Nobel pentru economie. Cercetatorii au observat ca maimutele nu fac in mod deliberat economii si ca uneori fura cate un dolar, doi. Au creat un experiment in care o maimuta a fost lasata sa fure o mare cantitate de bani dintr-o anumita camera (banca?). Aceasta, dupa ce a furat o tava plina cu bani a dus-o, in spatiul in care se aflau celelalte. Au urmat scene haotice in care maimutele incercau sa puna laba pe cat mai multe monede. Cercetatorii le-au oferit mancare mai multa (Ferarri?) si atunci maimutele au inceput sa fure mai mult (de la buget?)! Dar maimutoii au realizat ca banii pot fi folositi pentru ca sa cumpere orice, nu numai mancare. Cercetatorii au observat primul schimb bani-contra-sex din epoca maimutelor! Ce a facut maimuta cu banii obtinuti pentru sex? Si-a cumparat un post ministerial?! Nu, doar un strugure!
In concluzie: maimutele au inteles utilizarea banilor si au raspuns rational la oferte simple (preturi scazute); au raspuns irational in cazul jocurilor de noroc; nu au facut economii; au furat cand au putut; au folosit ocazional banii pentru a cumpara sex; au folosit banii obtinuti din sex pentru a cumpara una–alta. Cercetarile au continuat si continua si in zilele noastre. Prin ele s-a demonstrat ca maimutele pot fi altruiste, ca sunt sensibile la bogatia altor semeni de-ai lor (sa moara capra!), ca sunt capabile sa ofere ajutor, ca inteleg ce inseamna corectitudinea, ca pot lua decizi cu risc (cine nu risca nu castiga!). S-a analizat si atitudinea acestora fata de indivizii apartinand altor grupuri de maimute din aceiasi specie, pentru a putea explica atitudinea oamenilor, in cazul lipsei unei experiente anterioare. S-a constatat ca maimutele (macaci- Macaca mulatta) pot distinge in mod automat fetele membrilor propriului grup, de cele ale membrilor altor grupuri si ca prezinta o mai mare vigilenta (suspiciune) fata de membrii (tradatorii!) altor grupuri (maimutoi rasisti, exclusivisti?!).
Firesc este sa ne intrebam, de ce se fac astfel de studii pe maimute! Avand in vedere ca in 1935 au fost desfiintate ultimele custi din gradinile zoologice din Basel si Torino, in care erau expusi africani (oameni!), ar putea fi o explicatie. Dar nu singura si in nici un caz cea mai satisfacatoare. Ce se poate dovedi cu aceste experimente? Ca avem in genele rasei comportamentul social, economic sau politic? Da! Ca maimutele inteleg cum functioneaza economia de piata? Da! Dar cine sunt cei care pot folosi rezultatele acestor experimente? Sa asteptam oferirea premiilor Nobel din acest an si poate vom afla! Pana atunci...somn usor! Cineva vegheaza pentru tine!
Dan Adrian Jianu
Bibliografie:
Gheschaft society versus Sharing society. Wich one is useful? I'm waiting for monkey's reaction to the "Modern Money Mechanics". See ya...
RăspundețiȘtergere