Not in my name

De curand m-am intors dintr-o scurta calatorie in „Grey Britain”. Mergand pe strada, am observat indivizi ce purtau la rever o cocarda rosie de forma unei flori de mac. La inceput am banuit ca semnifica apartenenta la o grupare politica, dar apoi am aflat ca simbolizeaza comemorarea soldatilor cazuti in razboaie, cat si solidaritatea cu cei schiloditi tot in razboaie. I se spune „Remembrance Day puppy”. Imi amintesc ca intr-una din serile petrecute in GB, la BBC, s-a transmis un reportaj despre o escadrila de avioane de lupta, tip Tornado, stationata temporar la o baza militara din Sicilia. Avioanele, parte din „armada aeriana” a NATO, efectuasera, conform spuselor unei reporterite batrane si amare precum un ceai cu bromura, peste 2000 de bombardamente asupra Libiei. Babataia cu microfonul BBC in gura, lauda cu zel realizarile pilotilor. La sfarsitul reportajului, ministrul apararii multumea militarilor pentru eliberarea Libia si concluziona „mission accomplished”!

La plecarea din GB, intr-o statie de metro din Londra, am dat aproape nas-in-nas cu actrita Helen Mirren. Era dincolo de linii, intr-un poster de aproximativ 3x3 metri. Macul rosu atarna pe reverul actritei, iar sloganurile: „soldatii nostri sunt adevaratele stele!” si „umar la umar cu trupele noastre”, impodobeau posterul. Afisul era parte dintr-o campanie de strangere de fonduri pentru cei schiloditi si pentru familiile celor ce au murit in razboaiele purtate de UK in ultima perioada. Pe site-ul Royal British Legion (care se ocupa de strangerea donatiilor) pot fi vazute si alte postere, dar cu acelasi tip de mesaje, precum cel din statia metroului londonez. Sunt infatisate atat vedete britanice cat si tineri soldati. Unii dintre soldati sunt echipati cu cate o proteza (in nici un caz bionica) fie la cate un picior, fie la cate o mana. Mi-am zis: „miroase a propaganda de razboi!” Este al cincilea razboi in care UK este implicata in ultimii 20 ani: Iugoslavia (Bosnia), Serbia (Kosovo), Afganistan, Irak si Libia. Toate au fost motivate prin interpretarea unor rezolutii ONU si prin multa manipulare.

Pe drumul de intoarcere din „Grey Britain”, mi-am amintit de un dosar Wikileaks: intr-un mesaj al ambasadorului american catre superiori, acesta comenta ca fiind paranoida atitudinea membrilor partidului conservator britanic, la vremea aceea aflati in campanie electorala. Conservatorii incercau sa convinga ambasadorul de faptul ca ei vor instaura un regim pro-american, daca vor castiga alegerile. Actualul ministru al apararii al UK promitea atunci „the Tories would "follow a much more pro-American profile in procurement" of military equipment, adica vor cumpara arme mai ales de la americani. Conservatorii au castigat alegerile, dar inainte de a cumpara noi arme ei au avut de lichidat stocurile. Primele arme folosite in razboiul purtat impotriva lui Gadhafi au fost Tomahawk-urile, rachete de cateva milioane de dolari bucata. In campania din Libia, conservatorilor britanici li s-au alaturat conservatorii francezi. Sarko este stiut ca fiind un apropiat al producatorului de armament Dassault.

De la revenirea mea din Grey Britain a trecut aproape o luna. Razboiul s-a mutat in alt plan: cel al crizelor suverane. Avem o grija noua: va fi sau nu va mai fi Euro. Ici colo cate o stire ne readuce la realitate: Qatar-ul va achizitiona bombe de tipul bunker-buster. Un reprezentant al Boeing (producatorul bombelor) a declarat ca in  ultimele luni mai multe tari au achizitionat acest tip de armament (n.a. folosit in Libia).

Se pare ca strategii militari au program non-stop. Ei trebuie sa inoade un razboi de urmatorul, pentru ca altfel nu-si pot justifica salariile si pastilele de Viagra:  ramasitele a 274 de soldati americani morti (in actiune) in perioada 2001-2008 au fost aruncate la groapa de gunoi.  La fel s-a procedat si cu ramasitele altor 1762 de soldati. („an additional group of 1,762 remains - which could not undergo DNA testing because they were badly damaged or burned - were also disposed of in this manner - Washington Post, citing the Air Force”)... Pana si pentru mortii-invingatori, este greu de gasit un loc linistit pe aceasta planeta.

Imi revin in memorie figurile triste ale militarilor cu proteze. Propaganda spune ca ei ar fi stelele, invingatorii! Daa-daa, atunci de ce au ajuns la mila publica?  Propaganda mai spune ca aceste razboaie s-au purtat pentru ca oamenii sa traiasca intr-o lume mai sigura in care „democratia” triumfa. Dupa 20 de ani de razboaie, care au urmat altor zeci de ani de razboaie, care veneau dupa secole si milenii de razboaie, de ce sa dau crezare propagandei? Nu, nu dau si consider ca aceste razboaie nu s-au purtat spre binele meu si nici in numele meu. Dar, al cui?

Dan Adrian Jianu


(expresii cheie: Remembrance Day puppy, Royal British Legion, Wikileaks-Tories-procurements, Qatar-bunker buster, 274 remains dumped)