Dragi colegi,
Vreau sa va impartasesc cateva impresii de calatorie. Nu
impresiile mele ci ale fiicei mele Diana. Nu as fi facut-o, ati vazut desigur
fiecare dintre voi locuri minunate din tara sau din strainatate. Sau macar nu
as fi povestit atata, lasand prezentarea la modul total impersonal. Dar ceea ce
va voi arata este cu siguranta ceva deosebit. Si merita cu siguranta mai multe
explicatii.
Poate macar unul dintre noi astia “batranii’ a facut asa
ceva. Poate ne spune cum a fost. Tinerii au alt curaj, alta determinare, alta apetenta
pentru risc, alta pofta de adrenalina. Eu va voi povesti o experienta de neuitat a Dianei si
a sotului ei, care in vara asta au facut un concediu la OLUDENIZ…undeva in
partea asiatica a Turciei. Unde se afla o statiune minunata, o alaturare
uluitoare de munte langa mare. Cu ascensiuni pe stanci printre palmieri(!), cu pesteri la malul
marii in care se poate intra cu barca si face baie, cu cascade.
Ei bine, pe muntele acela, numit…BABADAG (!!!) se afla doua
platforme pentru lansarea parapantelor, cea mai de sus aflandu-se la 1960 metri
altitudine. Sportul respectiv se numeste PARAGLIDING si poate parea greu de
crezut dar pe durata unei zile permanent se afla in aer cel putin 5 parapante. Deci…nebuni
sunt destui.
Totul debuteaza cu o ascensiune de 2000 de metri cu
jeepurile, pe un drum care permanent are pe o parte o prapastie care de la
inceput a avut darul sa-i smulga Dianei o declaratie de genul: EU NU SAR!!!!!
Drum fara parapet si cu niste ripe ametitoare. Odata ajunsi pe
platforma de lansare se asteapta frumos la rand timp in care se intinde
echipamentul, respectiv nacela in care sta inconstientul (!)
turist secondat de
instructorul de zbor, pe urma parapanta in sine cu toate suspantele ei. Cand iti vine randul se ia pozitie in nacela cu parapanta
in spate. Inconstientul turist in fata si instructorul
in spate. Se asteapta OK-ul supraveghetorului care apreciaza pe baza
unor anemometre plasate strategic cand e momentul optim pentru lansare. Adica
momentul in care vantul de portanta bate din fatza. Cu o viteza optima.
Instructorul iti spune:
ACUM O VOM LUA LA FUGA LA VALE PE PANTA ASTA PANA CAND
PARAPANTA VA LUA AER SI NE VA SUSTINE. SUB NICIO FORMA NU
TE OPRESTI CHIAR DACA SIMTI CA MORI PENTRU CA DACA TE OPRESTI AI TOATE SANSELE
CHIAR SA MORI SAU SA TE ACCIDENTEZI INGROZITOR. !!!!!!
Destul de incurajator, nu-i asa?
Copiii nu s-au oprit.
Au fost cuminti si au fost rasplatiti pentru asta cu cea
mai frumoasa si deosebita experienta a vietii lor.
Senzatia mirobolanta de zbor, vantul care-ti bate in
obraji, vibratia suspantelor, dar mai ales peisajul de vis care ti se deschide
la picioare.
Instructorul avea o camera video in varful unui batz
special pe care-l tine in mana.Centrat pe turist si pe peisajul de dedesubt. Se vede foarte bine in pozele care au un halou negru, un
efect special creat in studio ulterior, pentru a sugera intr-un fel o plutire
in cosmos cu pamantul la picioare. Si forma tarmului si a insulelor de dedesubt chiar este
deosebit de ofertanta intru crearea acestui efect. Celelalte fotografii, care nu au halou, au fost facute de
Diana cu aparatul ei.
Desigur pachetul cuprinde si un film- cu mult mai sugestiv
decat fotografiile dar din
pacate el este cu mult prea mare/greu,
avand cateva sute de megabiti si nu poate fi pus pe net. Costul distractiei este de 70 de EURO de boneta la care se
adauga 30 de EURO pentru film+fotografii. Totul dureaza ceva spre 30 de minute. Timp in care se da un fel de ocol al muntelui si se
aterizeaza pe plaja, pe o pista special amenajata.
La un moment dat instructorul a intrebat-o pe Diana:
-Do you want some action?
-What do you mean?
-A kind of sky-diving…
-Is it dangerous?
-It won’t
be exciting without some danger.
-OK, just a little bit, then.
Si “some action” a insemnat ca tipul a tras cum stia el de
suspantele parapantei si au
inceput sa se invarteasca din ce in ce mai tare ca la zidul mortii si sa
coboare cu o viteza cu mult mai mare decat cea naturala. Tipetele Dianei au scurtat procedura....pana la urma Diana
zice ca nu a fost chiar asa de rau.
Oricum peisajul a fost minunat si cum se zice a facut toti
banii.
Diana zice ca a avut la final senzatia ca nu a indraznit sa
respire pana au aterizat.
Am creat pentru voi aceasta prezentare power-point si am selectat
doar cateva dintre fotografii incercand sa povestesc cam ce se intampla.
Sper sa va placa povestea si de ce nu…sa incercati si voi
senzatiile despre care v-am povestit.
Si daca nu voi, macar copiii vostri.
Enjoy the show.