Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

luni, 8 octombrie 2012

Do you want some action?




Dragi colegi,

Vreau sa va impartasesc cateva impresii de calatorie. Nu impresiile mele ci ale fiicei mele Diana. Nu as fi facut-o, ati vazut desigur fiecare dintre voi locuri minunate din tara sau din strainatate. Sau macar nu as fi povestit atata, lasand prezentarea la modul total impersonal. Dar ceea ce va voi arata este cu siguranta ceva deosebit. Si merita cu siguranta mai multe explicatii.

Poate macar unul dintre noi astia “batranii’ a facut asa ceva. Poate ne spune cum a fost. Tinerii au alt curaj, alta determinare, alta apetenta pentru risc, alta pofta de adrenalina. Eu va voi povesti o experienta de neuitat a Dianei si a sotului ei, care in vara asta au facut un concediu la OLUDENIZ…undeva in partea asiatica a Turciei. Unde se afla o statiune minunata, o alaturare uluitoare de munte langa mare. Cu ascensiuni pe stanci printre  palmieri(!), cu pesteri la malul marii in care se poate intra cu barca si face baie, cu cascade.

Ei bine, pe muntele acela, numit…BABADAG (!!!) se afla doua platforme pentru lansarea parapantelor, cea mai de sus aflandu-se la 1960 metri altitudine. Sportul respectiv se numeste PARAGLIDING si poate parea greu de crezut dar pe durata unei zile permanent se afla in aer cel putin 5 parapante. Deci…nebuni sunt destui.

Totul debuteaza cu o ascensiune de 2000 de metri cu jeepurile, pe un drum care permanent are pe o parte o prapastie care de la inceput a avut darul sa-i smulga Dianei o declaratie de genul: EU NU SAR!!!!!
Drum fara parapet si cu niste ripe ametitoare. Odata ajunsi  pe platforma de lansare se asteapta frumos la rand timp in care se intinde echipamentul, respectiv  nacela  in care sta inconstientul (!) turist  secondat de instructorul de zbor, pe urma parapanta in sine cu toate suspantele ei. Cand iti vine randul se ia pozitie in nacela cu parapanta in spate.  Inconstientul  turist in fata si instructorul in spate. Se asteapta OK-ul supraveghetorului care apreciaza pe baza unor anemometre plasate strategic cand e momentul optim pentru lansare. Adica momentul in care vantul de portanta bate din fatza. Cu o viteza optima.
Instructorul iti spune:

ACUM O VOM LUA LA FUGA LA VALE PE PANTA ASTA PANA CAND PARAPANTA VA LUA  AER SI NE  VA SUSTINE. SUB NICIO FORMA NU TE OPRESTI CHIAR DACA SIMTI CA MORI PENTRU CA DACA TE OPRESTI AI TOATE SANSELE CHIAR SA MORI SAU SA TE ACCIDENTEZI INGROZITOR. !!!!!!

Destul de incurajator, nu-i asa?
Copiii nu s-au oprit.
Au fost cuminti si au fost rasplatiti pentru asta cu cea mai frumoasa si deosebita experienta a vietii lor.

Senzatia mirobolanta de zbor, vantul care-ti bate in obraji, vibratia suspantelor, dar mai ales peisajul de vis care ti se deschide la picioare.

Instructorul avea o camera video in varful unui batz special pe care-l tine in mana.Centrat pe turist si pe peisajul de dedesubt. Se vede foarte bine in pozele care au un halou negru, un efect special creat in studio ulterior, pentru a sugera intr-un fel o plutire in cosmos cu pamantul la picioare. Si forma tarmului si a insulelor de dedesubt chiar este deosebit de ofertanta intru crearea acestui efect. Celelalte fotografii, care nu au halou, au fost facute de Diana cu aparatul ei.

Desigur pachetul cuprinde si un film- cu mult mai sugestiv decat fotografiile  dar din pacate el este cu mult prea  mare/greu, avand cateva sute de megabiti si nu poate fi pus pe net. Costul distractiei este de 70 de EURO de boneta la care se adauga 30 de EURO pentru film+fotografii. Totul dureaza ceva spre 30 de minute. Timp in care se da un fel de ocol al muntelui si se aterizeaza pe plaja, pe o pista special amenajata.

La un moment dat instructorul a intrebat-o pe Diana:
-Do you want some action?
-What do you mean?
-A kind of sky-diving…
-Is it dangerous?
-It  won’t be exciting without some danger.
-OK, just a little bit, then.

Si “some action” a insemnat ca tipul a tras cum stia el de suspantele parapantei si  au inceput sa se invarteasca din ce in ce mai tare ca la zidul mortii si sa coboare cu o viteza cu mult mai mare decat cea naturala. Tipetele Dianei au scurtat procedura....pana la urma Diana zice ca nu a fost chiar asa de rau.
Oricum peisajul a fost minunat si cum se zice a facut toti banii.
Diana zice ca a avut la final senzatia ca nu a indraznit sa respire pana au aterizat.
Am creat pentru voi aceasta prezentare power-point si am selectat doar cateva dintre fotografii incercand sa povestesc cam ce se intampla.

Sper sa va placa povestea si de ce nu…sa incercati si voi senzatiile despre care v-am povestit.
Si daca nu voi, macar copiii vostri.

Enjoy the show.



 Doru Sendroiu

joi, 15 decembrie 2011

Not in my name

De curand m-am intors dintr-o scurta calatorie in „Grey Britain”. Mergand pe strada, am observat indivizi ce purtau la rever o cocarda rosie de forma unei flori de mac. La inceput am banuit ca semnifica apartenenta la o grupare politica, dar apoi am aflat ca simbolizeaza comemorarea soldatilor cazuti in razboaie, cat si solidaritatea cu cei schiloditi tot in razboaie. I se spune „Remembrance Day puppy”. Imi amintesc ca intr-una din serile petrecute in GB, la BBC, s-a transmis un reportaj despre o escadrila de avioane de lupta, tip Tornado, stationata temporar la o baza militara din Sicilia. Avioanele, parte din „armada aeriana” a NATO, efectuasera, conform spuselor unei reporterite batrane si amare precum un ceai cu bromura, peste 2000 de bombardamente asupra Libiei. Babataia cu microfonul BBC in gura, lauda cu zel realizarile pilotilor. La sfarsitul reportajului, ministrul apararii multumea militarilor pentru eliberarea Libia si concluziona „mission accomplished”!

La plecarea din GB, intr-o statie de metro din Londra, am dat aproape nas-in-nas cu actrita Helen Mirren. Era dincolo de linii, intr-un poster de aproximativ 3x3 metri. Macul rosu atarna pe reverul actritei, iar sloganurile: „soldatii nostri sunt adevaratele stele!” si „umar la umar cu trupele noastre”, impodobeau posterul. Afisul era parte dintr-o campanie de strangere de fonduri pentru cei schiloditi si pentru familiile celor ce au murit in razboaiele purtate de UK in ultima perioada. Pe site-ul Royal British Legion (care se ocupa de strangerea donatiilor) pot fi vazute si alte postere, dar cu acelasi tip de mesaje, precum cel din statia metroului londonez. Sunt infatisate atat vedete britanice cat si tineri soldati. Unii dintre soldati sunt echipati cu cate o proteza (in nici un caz bionica) fie la cate un picior, fie la cate o mana. Mi-am zis: „miroase a propaganda de razboi!” Este al cincilea razboi in care UK este implicata in ultimii 20 ani: Iugoslavia (Bosnia), Serbia (Kosovo), Afganistan, Irak si Libia. Toate au fost motivate prin interpretarea unor rezolutii ONU si prin multa manipulare.

Pe drumul de intoarcere din „Grey Britain”, mi-am amintit de un dosar Wikileaks: intr-un mesaj al ambasadorului american catre superiori, acesta comenta ca fiind paranoida atitudinea membrilor partidului conservator britanic, la vremea aceea aflati in campanie electorala. Conservatorii incercau sa convinga ambasadorul de faptul ca ei vor instaura un regim pro-american, daca vor castiga alegerile. Actualul ministru al apararii al UK promitea atunci „the Tories would "follow a much more pro-American profile in procurement" of military equipment, adica vor cumpara arme mai ales de la americani. Conservatorii au castigat alegerile, dar inainte de a cumpara noi arme ei au avut de lichidat stocurile. Primele arme folosite in razboiul purtat impotriva lui Gadhafi au fost Tomahawk-urile, rachete de cateva milioane de dolari bucata. In campania din Libia, conservatorilor britanici li s-au alaturat conservatorii francezi. Sarko este stiut ca fiind un apropiat al producatorului de armament Dassault.


De la revenirea mea din Grey Britain a trecut aproape o luna. Razboiul s-a mutat in alt plan: cel al crizelor suverane. Avem o grija noua: va fi sau nu va mai fi Euro. Ici colo cate o stire ne readuce la realitate: Qatar-ul va achizitiona bombe de tipul bunker-buster. Un reprezentant al Boeing (producatorul bombelor) a declarat ca in  ultimele luni mai multe tari au achizitionat acest tip de armament (n.a. folosit in Libia).


Se pare ca strategii militari au program non-stop. Ei trebuie sa inoade un razboi de urmatorul, pentru ca altfel nu-si pot justifica salariile si pastilele de Viagra:  ramasitele a 274 de soldati americani morti (in actiune) in perioada 2001-2008 au fost aruncate la groapa de gunoi.  La fel s-a procedat si cu ramasitele altor 1762 de soldati. („an additional group of 1,762 remains - which could not undergo DNA testing because they were badly damaged or burned - were also disposed of in this manner - Washington Post, citing the Air Force”)... Pana si pentru mortii-invingatori, este greu de gasit un loc linistit pe aceasta planeta.




Imi revin in memorie figurile triste ale militarilor cu proteze. Propaganda spune ca ei ar fi stelele, invingatorii! Daa-daa, atunci de ce au ajuns la mila publica?  Propaganda mai spune ca aceste razboaie s-au purtat pentru ca oamenii sa traiasca intr-o lume mai sigura in care „democratia” triumfa. Dupa 20 de ani de razboaie, care au urmat altor zeci de ani de razboaie, care veneau dupa secole si milenii de razboaie, de ce sa dau crezare propagandei? Nu, nu dau si consider ca aceste razboaie nu s-au purtat spre binele meu si nici in numele meu. Dar, al cui?




Dan Adrian Jianu


(expresii cheie: Remembrance Day puppy, Royal British Legion, Wikileaks-Tories-procurements, Qatar-bunker buster, 274 remains dumped)

marți, 6 decembrie 2011

De la „Gura lumii” la „Monkey Economics”

( recenzie a unor articole stiintifice publicate in ultimii 6 ani)


Generalizand, filosoful Lucian Blaga spunea ca vesnicia s-a nascut la sat. Parte a acestui concept filosofic este si „gura lumii”. La sat se spune: „este betiv, cum si ta-su a fost” sau „e curva, cum si bunica-sa a fost”. Gura lumii stie cine esti, ce obiceiuri ai, cum te vei purta in societate, pentru ca stie cine ti-au fost parintii, bunicii, strabunicii...Dar pana unde trebuie cautat in arborele genealogic, pentru a gasi indicii, explicatii privind comportamentul uman?

De la gura lumii la cercetarea stiitifica nu este decat un pas! Un grup de cercetatori de la Universitatea Yale (a 11 universitate din lume in 2010-http://www.arwu.org/ARWU2010.jsp) studiaza originea evolutiei mintii umane prin compararea abilitatilor congnitive ale oamenilor cu cele ale maimutelor primate. In 2006 cercetatorii Keith Chen (economist) si Laurie Santos (psiholog) de la Yale (amandoi absolventi de Harvard – prima universitate din lume in 2010)  au publicat o lucrare despre capacitatea unor maimute capucin (cebus apella) de a intelege cum functioneaza economia capitalista!

Maimutele capucin sunt de dimensiunea unui copil de un an si au un cerebel mic. Indivizii apartinand acestei specii de primate au doua teluri in viata: sa manance si sa faca sex ( ups! un prim „deja vu”). Experimentele efectuate au plecat de la dorinta lor, nelimitata, de a manca - capucinii fiind un fel de sac fara fund (deja vu).  Cercetatorii le-au invatat sa-si cumpere mancarea! Initial s-au gandit sa dea fiecarei maimutei cate un dolar pentru ca sa vada ce face cu el! Nu au utilizat dolari, ci niste discuri argintii, de plastic, cu o gaura in mijloc, adica dolari gauriti (precum monedele daneze sau cele chinezesti). Au exersat cateva luni pana cand au reusit sa prosteasca maimutele. Le-au facut sa creada ca aceste zorzoane de plastic sunt valoroase si pot fi schimbate contra ospatului dintr-o zi, dar si pentru cel de a doua zi. Cercetatorii au dat apoi maimutoilor cate 12 monede gaurite si i-au lasat sa decida (ha-ha-ha!) cate dintre ele vor „cheltui” pentru achizitia a doua produse: jeleuri si struguri. Prin acest prim pas s-a urmarit evaluarea preferintelor fiecarui maimutoi, dar si capacitatea lor de a intelege notiunea de buget! 

Ce a urmat este identic cu politica pe care supermachetul de cartier o practica! Cercetatorii au inceput sa se joace cu preturile. De exemplu au scazut pretul la jeleuri la jumatate si au analizat daca maimutele vor cumpara mai multe jeleuri si mai putini struguri. Maimutoii au aderat imediat la comportamentul specific uman, intr-o economiei de piata: daca pretul la un produs scade, atunci trebuie cumparat cat mai mult. Apoi cercetatorii i-au invatat maimutoii un joc de noroc (un fel de risca) pentru a vedea cum inteleg ei aceasta activitate. Ca fiind un potential de castig sau unul de pierdere? Maimutele au considerat  jocul de risca un potential de castig (unde ramasesem cu numaratoarea la deja vu-uri?) , la fel cum fac si oamenii, o decizie considerata irationala. Studiind acest fenomen care se numeste aversiunea fata de pierdere (loss aversion), psihologul Daniel Kahneman a castigat in 2002 premiul Nobel pentru economie. Cercetatorii au observat ca maimutele nu fac in mod deliberat economii si ca uneori fura cate un dolar, doi. Au creat un experiment in care o maimuta a fost lasata sa fure o mare cantitate de bani dintr-o anumita camera (banca?). Aceasta, dupa ce a furat o tava plina cu bani a dus-o, in spatiul in care se aflau celelalte. Au urmat scene haotice in care maimutele incercau sa puna laba pe cat mai multe monede. Cercetatorii le-au oferit mancare mai multa (Ferarri?) si atunci maimutele au inceput sa fure mai mult (de la buget?)!  Dar maimutoii au realizat ca banii pot fi folositi pentru ca sa cumpere orice, nu numai mancare. Cercetatorii au observat primul schimb bani-contra-sex din epoca maimutelor! Ce a facut maimuta cu banii obtinuti pentru sex? Si-a cumparat un post ministerial?! Nu, doar un strugure!

In concluzie: maimutele au inteles utilizarea banilor si au raspuns rational la oferte simple (preturi scazute); au raspuns irational in cazul jocurilor de noroc; nu au facut  economii; au furat cand au putut; au folosit ocazional banii pentru a cumpara sex; au folosit banii obtinuti din sex pentru a cumpara una–alta. Cercetarile au continuat si continua si in zilele noastre. Prin ele s-a demonstrat ca maimutele pot fi altruiste, ca sunt sensibile la bogatia altor semeni de-ai lor (sa moara capra!), ca sunt capabile sa ofere ajutor, ca inteleg ce inseamna corectitudinea, ca pot lua decizi cu risc (cine nu risca nu castiga!). S-a analizat si atitudinea acestora fata de indivizii apartinand altor grupuri de maimute din aceiasi specie, pentru a putea explica atitudinea oamenilor, in cazul lipsei unei experiente anterioare. S-a constatat ca maimutele (macaci- Macaca mulatta) pot distinge in mod automat fetele membrilor propriului grup, de cele ale membrilor altor grupuri si ca prezinta o mai mare vigilenta (suspiciune) fata de membrii (tradatorii!) altor grupuri (maimutoi rasisti, exclusivisti?!).

Firesc este sa ne intrebam, de ce se fac astfel de studii pe maimute! Avand in vedere ca in 1935 au fost desfiintate ultimele custi din gradinile zoologice din Basel si Torino, in care erau expusi africani (oameni!), ar putea fi o explicatie. Dar nu singura si in nici un caz cea mai satisfacatoare. Ce se poate dovedi cu aceste experimente? Ca avem in genele rasei comportamentul social, economic sau politic? Da! Ca maimutele inteleg cum functioneaza economia de piata? Da! Dar cine sunt cei care pot folosi rezultatele acestor experimente? Sa asteptam oferirea premiilor Nobel din acest an si poate vom afla! Pana atunci...somn usor! Cineva vegheaza pentru tine!

Dan Adrian Jianu


Bibliografie:

marți, 4 octombrie 2011

Johnny Raducanu, din stirpea lui Petre Tutea

“Voi fi in viata cat vreau eu…mor cand vreau eu, pentru ca am ceva comun cu Domnul ala care vrea sa ma ia…Si el stie de ce nu ma ia, [pentru] ca sunt bun aici pe Pamant inca…sunt semanator de idei.”
Intr-o dimineata s-a hotarat sa plece mai departe…Poate a considerat ca sunt suficiente ideile pe care le-a semanat, sau poate a constat ca nu mai sunt  oameni in care sa „sadeasca”.
Purta mai mereu o tiubiteica si era un tigan (asa cum se recomanda) cu un suflet romanesc urias.
Avea un discurs abrupt, dar melodios si colorat cu zicale, istorii, metafore, taceri si reveniri. „Eu sunt un intelept” spunea...si de aceea cei din preajma il ascultau cu atentie, atunci cand vorbea despre:

- viata sa: „Nu am trait din iluzii, ci numai din iubire.”

 - romani: „Romanul este infinit superior, istet, smecher, mai hot, mai diplomat...uns cu toate alifiile ...un mare avantaj pentru a sti sa se descurce!”

- oameni: „Nimeni...nu e nimeni, fiindca nimeni nu e nimeni!”

- familie: „Un grup de oameni care traiesc toti sub o cupola, impart tot, se bucura de tot ce este in jur si nu se uita in farfuria altuia”

- liberatate: „Libertatea este numai in noi!”

- prietenie: „In pragmatismul de astazi nu exista prietenie, nici fratii nu sunt frati!”

- istorie: „Mor linistit, pentru ca stiu ca istoria o sa-i faca praf pe toti astia care au omorat poporul roman si viata romaneasca si spiritul romanesc !”

- morala din Romania:  
(1) in `38: „Nu fura tot, mai lasa si de prasila!”
(2) astazi: „Acum nu se mai lasa nici de prasila, se fura atat de mult incat nu stiu ce sa mai faca!”

- Romania postdecembrista:
(1)„Nenorocirea in Romania merge nu numai in politica, merge in toate ramurile: in scoli, educatie, spitale...examene de bacalaureat in care elevii nu stiu de Nichita”
(2) „Am avut orice vrei in tara asta, [dar] nu a mai ramas nimic.”

- situatia politica:
(1) „O mascarada fara simtul masurii, o batjocura a neamului romanesc si o batjocura la adresa mintilor romanesti... a acelora care au facut o tara!”
(2) „E vorba numai de putere, nu de altceva...si culmea numitorul comun [este] ca vor binele poporului...si ei nu stiu ce sa faca sa ia puterea, sa vina [cu] familiile...m-am saturat, mi-e sila!”
(3) „o mascarada de dragul votului”

- politicieni: „ Astia care stau in fata si fac mizeria pe care o fac, au sa dispara pentru ca sunt insetati de putere si isi fura caciula singuri...si se termina”

- Basescu: „E zero... zero!”

- daca ar fi presedinte: „le-as canta in limba lor, tot ce fac ei acum si i-as incuraja, iar intr-o zi i-as omora, dar nu de tot, doar asa, macar sa vada intunericul si [apoi] sa se trezeasca”

- pupincurism: „Eu am ramas in Romania voluntar si nu vreau sa imi spurce aceasta idee nobila, pe care am mostenit-o de la romanii care au fost adevarati, care au murit in razboaie si care au murit pentru tara asta...si nu vreau sa ma compromit astazi cu astia cu care fac circul si batjocura poporului roman”

- Nichita Stanescu: „ Daca traia poetul astazi...cred ca nu traia, cred ca se omora! El in teritoriul culturii ar fi murit! Se imbata,[...]  lua o suta de sticle de votca, [le] bea de dimineata pana seara si murea”

- cultura: „ce se vorbeste astazi in Romania? Nu se vorbeste nimic in Romania astazi!”

- televiziune: „televiziunea si mascaradele care sunt astazi la televiziune nenorocesc poporul roman! Daca stia Lenin de aceasta  inventie, vai ce facea pe planeta! Televiziunea ii amputeaza [pe oameni] ”

- Tigani: „tiganii fura cu talent”

Acestea sunt cateva exemple din cadrul jamsession-ilor, pe care Johnny Raducanu le-a oferit in ultimii ani. Urmariti si cele de mai jos:

A consemnat scribul de serviciu,
Dan Adrian Jianu

marți, 30 august 2011

Romania locul 1 la WEBIT 2011 !

Manifestarea de anul acesta WEBIT 2011 este dedicata mediului online. Anul trecut Romania s-a clasat pe locul doi dupa Bulgaria, tara organizatoare. Anul acesta, printr-o mobilizare exemplara, Romania a terminat competitia pe primul loc din 79 tari participante, inaintea Italiei si Bulgariei. Felicitari competitorilor, in special lui Florin Deciu care s-a situat pe locul doi mondial si multumiri celor care ne-au sustinut.

Detalii despre competitori : http://influence.webitexpo.com/list.htm

miercuri, 24 august 2011

Epistole in miez de noapte

Buna Florin si Virgil,

M-ati prins: Virgil este "vinovatul". Glumesc.
Am raspuns la provocare, din respect pentru pasiunea voastra, Arta comunicarii, pe care incercati sa o insuflati si grupului Meta_80.
Va urmaresc, impartasesc sau nu ideile postate, care nu sunt intotdeauna de bun augur...(ma refer la comentariile de pe Meta_30)
Succes pentru META80Press! Cat mai multi "vizitatori"!! Eu...promit ca o sa fiu "cu ochii pe voi", fara a avea pretentia de a fi  analist sau comentator.

Va scriu aici cateva randuri: pe facebook am interdictie de la fiul meu. Am facut o mica gafa si i-am promis ca nu mai postez nimic. Las facebook-ul tineretului. Uneori, au dreptate tinerii: pe toate site-urile de socializare..."Hop...si noi".
Ma bucur pentru preocuparile colectivului nostru, META 80.
Citesc totul, uneori cu placere si admiratie, alteori cu dezamagire in suflet. Nu-mi plac polemicile cu toate ca orice contradictie duce la progres. Conteaza modul de abordare, tonul.
Imi plac mult postarile voastre pe diverse domenii, in META 80 Press
. Acolo, poate, nu vor mai fi comentarii rautacioase.
Eu nu sunt un blogger. Sunt o "pensionara gospodina", care mai face mici incursiuni pe "NET-ul cel de toate zilele"...Oricum traim intr-o epoca a logoreei: nu vreau sa supar pe nimeni cu aceasta constatare care nici macar nu-mi apartine.
La invitatia voastra (pe skype, facebook, e-mail, etc.), am pus si eu de "o sarja in abisal" (de fapt un mic comentariu, ca sa ma bag si eu in seama...). Nu am experimentat bine cum functioneaza META 80 Press. Am tot trimis comentariul din mai multe locuri, dar nu stiu daca a intrat: Oricum, ultima data l-am pus "anonim", dar m-am semnat....
.(Poate sunt mai multe Adele in grupul nostru...).Raspuns: "comentariul va fi postat pe blog, daca va fi aprobat"...Asta sunt eu: Adela Gospodina.
Cam atat. Va urmaresc de la distanta. Ma bucur ca existati. Cand gasesc ceva deosebit (distractiv/interesant/extraordinar), o sa bifez (sigur) sau o sa comentez (poate).


Adela Deas (Jula)

duminică, 21 august 2011

O plăcută reîntâlnire

Printre multe altele, revoluţia ne-a adus şi mult dorita deschidere a graniţelor !  Acum, alegerea destinaţiilor se poate face  pe cont propriu sau organizat  astfel : deschidem o hartă, închidem ochii, punem degetul pe ea  şi.…la drum.  Anii trecuţi, de câte ori treceam  pe autostrada de lângă oraşul austriac Linz, mă gândeam, cu voce tare (pentru cine putea să mă asculte !), că acolo locuieşte un bun coleg de grupă, de care mă leagă multe amintiri plăcute.

În acest an ne-am oprit, de data asta, eu şi soţul meu, în Linz, oraşul de reşedinţă al familiei Talpoş. Re(întâlnirea) planificată cu Victor şi soţia lui a fost o zi de povestiri şi amintiri  din studenţie depănate, din păcate, contra cronometru! Şi aşa, din poveste în poveste, am pornit  cu toţii la o plimbare. Alături de  «ghizii» noştri, super amabili cum îi şi ştiam de altfel, am descoperit nu numai frumuseţea oraşului, ci şi gustul berii nefiltrate, pe care o recomand acum, mai ales doamnelor amatoare de o băutura răcoritoare şi mult mai sănătoasă decât berea clasică.  Din păcate, timpul  a trecut prea repede şi ne-am despărţit cu promisiunea că sigur va mai exista şi o altă dată,  aici, acolo sau oriunde, cu condiţia, aşa cum am mai spus să deschidem o hartă…..

  

Mioara Nadolu (Joiţa)